Eram obișnuiți cu o lume predictibilă, cu planuri de viitor făcute cu săptămâni sau chiar luni înainte, cu libertatea de a călători oriunde, cu ieșiri, shopping și distracții care să ne scoată existența din rutină. Dar acum, rând pe rând, aceste lucruri dispar, fiind înlocuite de o așteptare interiorizată, în propriile case, a știrilor despre evoluția unei boli planetare. O avalanșă de opinii cu diferite nuanțe despre acest subiect ne poate schimba percepțiile de la un moment la altul: cât de grav poate fi, cât va dura, ce măsuri trebuie să luăm? Cum va arăta viața noastră peste o săptămână, peste o lună? Și ce se poate întâmpla dacă această izolare se prelungește mai mult decât ne așteptăm?
Dincolo de aspectele concrete ale problemei, de necesitatea de a ne proteja sănătatea noastră și a celor din jur și de a aborda situația cu calm și responsabilitate, este bine să realizăm că fiecare perioadă de criză, fie la scara propriei vieți, fie la scara întregii umanități, este un moment în care ni se cere o reevaluare a felului în care trăim, în care gândim și în care ne raportăm la lumea din jur.
În fond, care sunt lecțiile pe care le putem învăța din această etapă istorică? Chiar dacă răspunsurile fiecăruia din noi pot varia, e important să le formulăm cumva, și mai ales să acționăm apoi pentru a îndrepta ceea ce înainte fie nu aveam timp să facem, fie nu realizam că trebuie făcut. Eu vă propun, în continuare, să luăm aminte la 5 aspecte:
1. Să conștientizăm ce este cu adevărat important pentru noi
Cea mai importantă lecție mi se pare aceea de a ne întoarce la esență. Într-o lume veșnic agitată, orientată spre satisfacerea orgoliilor și a plăcerilor de moment, adesea ajungeam să neglijăm acele lucruri care stau la baza echilibrului și integrității noastre. Grija și atenția pentru cei dragi, pasiunile care ne dau un sens, sănătatea, sprijinul pe care îl putem acorda unui alt om aflat în nevoie.
În acest context, suntem nevoiți să lăsăm în urmă tot ceea ce nu este absolut esențial și să ne întoarcem către familie, către prietenii apropiați, către liniștea căminelor noastre, și, cel mai important, chiar către noi înșine. De aceea, tot ceea ce facem în această perioadă poartă mai multă semnificație decât acțiunile prezente înainte în rutina zilnică.
Să ne întrebăm, ce ne definește cu adevărat, în afară de veșnica alergătură către obiective de moment? Ce rămâne din noi la finalul zilei, când ne așezăm în pat pentru a dormi? Dar atunci când avem o problemă, când suntem epuizati ori bolnavi – ce suntem atunci? Ce contează atunci? Mai contează că nu deții anumite lucruri, sau că o anumită situație nu a ieșit cum ai vrut tu? Nu, atunci contează să te faci bine. Ai da orice să nu îți mai fie rău, să te poți simți normal. Și ți-ai mai dori să ai pe cineva alături pentru care să contezi și care, la nevoie, să poată avea grijă de tine.
2. Să apreciem oamenii dragi și lucrurile bune din viața noastră atât timp cât le avem
Mulți dintre noi nu punem preț pe sănătate decât în momentul în care nu o mai avem. Atâta timp cât ne este bine, credem că nimic nu ne poate atinge, și ne supunem unor riscuri și exagerări care, adunate în timp, ne pot aduce în situația de a claca. În acest context, cred că merită să ne gândim acum la acei oameni care s-au luptat să învingă o boală grea și au reușit. Dorința și efortul lor de a se face bine sunt impresionante, iar dragostea lor față de viață ar trebui să fie o lecție pentru noi toți.
Gandhi spunea: trăiește ca și cum ai muri mâine, învață ca și cum ai trăi veșnic. Conștientizarea limitelor, mai ales a celor temporale, ne poate face mai responsabili pentru cum și cu cine alegem să ne petrecem timpul. Poate că mulți dintre noi am fost nevoiți să renunțăm la anumite planuri și obiceiuri, să ne amânăm obiectivele și, în locul acestor potențiale surse de realizare personală, să stăm acasă cu familia. Și dacă această perspectivă nu ni se pare cea mai bună, să ne gândim la acele familii care, în acest moment, au pe cineva bolnav, cât de mult și-ar dori ei să poată să stea împreună și să fie bine cu toții. Ocazia de petrece timp cu familia e un dar pe care nu știm să îl apreciem cum se cuvine, tocmai pentru că pare că ne este oricând la îndemână să facem asta.
Dacă învățăm să iubim și să apreciem în fiecare zi lucrurile și oamenii din viața noastră, nu vom fi niciodată pierduți sau lipsiți de sens. Și pornind de aici, avem resursele necesare pentru a realiza orice ne-am propune.
3. Să înțelegem faptul că societatea este un sistem interconectat, în care bunăstarea noastră depinde de bunăstarea celor din jur
O altă lecție importantă este măsura foarte mare în care depindem unii de alții. În societate, fiecare om care își îndeplinește bine rolul său este un element vital pentru binele întregului sistem. Indiferent de vârstă sau poziție socială, cu toții suntem interconectați, iar asigurarea bunăstării și stabilității vieții depinde de toți acei oameni de care nici nu știm că există.
În zilele acestea, devenim poate mai conștienți cât de important este ca cineva să facă aprovizionarea, să asigure mentenanța rețelelor de utilități, serviciile de salubritate, sau, poate cel mai important, să ofere asistență medicală. Multe din lucrurile care ne înconjoară ni se par cumva de la sine înțelese, normale, uitând că ele sunt de fapt tot rodul muncii oamenilor. Dacă în aceste zile putem lucra de acasă, ar fi bine să ne gândim totuși câți alți oameni, prin natura muncii lor, sunt nevoiți să se deplaseze în continuare la locul de muncă pentru ca societatea să funcționeze în continuare cât mai normal posibil. Avem tendința superficială de a judeca valoarea și gradul de realizare a oamenilor în funcție de poziția lor ierarhică. Situații precum cea de acum ne arată însă că singura măsură în care se cuvine să judecăm este aceea a competenței și responsabilității în cadrul rolului pe care îl are fiecare. Nu contează atât de mult ce facem, ci cât de bine facem activitatea respectivă.
Fiecare, prin acțiunile noastre, este responsabil de bunăstarea și de sănătatea societății în ansamblu. De aceea, cu toții ar trebui să fim responsabili, să dăm ce avem mai bun atunci când lucrăm și să îi tratăm pe cei din jur cu respect.
4. Să realizăm potențialul digitalizării și să îl dezvoltăm
Digitalizarea, devenită acum necesitate, este cea care ne permite să ne continuăm activitatea în condiții de izolare și previne astfel un colaps economic. Nevoia de a lucra de la distanță ne stimulează să fim creativi în găsirea soluțiilor de comunicare, coordonare și colaborare, precum și pentru a învăța și a ne organiza munca pe cont propriu. Este un exemplu bun că, dacă vrei, poți.
Ceea ce ar fi bine să facem este să dezvoltăm mai departe soluțiile digitale și după trecerea crizei, cu precădere în domeniile și instituțiile care întârziau oferirea acestor facilități. În relația cu instituțiile publice, digitalizarea ar însemna o creștere semnificativă a eficienței și a posibilităților de colaborare. Și în învățământ, perioada aceasta este o bună ocazie de a responsabiliza elevii și studenții, de a-i stimula să găsească independent soluții de a căuta și structura informațiile și de a-și organiza timpul pentru a obține rezultatele necesare.
Digitalizarea presupune, pe lângă tehnologia propriu-zisă, și o schimbare de mentalitate, poate și o mai mică dependență față de colegi și coordonatori în procesul de muncă sau de învățare. Criza actuală va dovedi în ce măsură aceste soluții sunt viabile și cum pot fi ele însușite de oameni.
5. Să reevaluăm sistemul economic din perspectiva sustenabilității
Sistemul economic actual se susține printr-un consum excesiv, care, deși satisface interesele de moment, nu este sustenabil pe termen lung și duce la consecințe iremediabile care afectează în mod grav mediul și, implicit, sănătatea oamenilor.
Coronavirusul reprezintă un moment de pauză din aceste excese, un moment care ne arată că, de fapt, putem trăi foarte bine fără multe din lucrurile care ne atrag în mod curent deciziile de cumpărare. Multe din lucrurile care ne înconjoară reprezintă doar niște tendințe de moment sau manifestarea presiunii sociale de a avea ce au ceilalți, de a fi „în rând cu lumea”.
Ar trebui să învățăm să fim mai moderați per ansamblu, astfel ca planeta să poată respira nu doar atunci când se declanșează o criză. Iar acest lucru nu poate porni de la scară mare, unde interesele și bilanțurile vizează niște cifre abstracte care trebuie atinse, ci de la scara fiecărui individ. Să risipim mai puțin, să consumăm mai responsabil. Și, chiar dacă ni se pare că nu am schimba decât o picătură din ocean, să nu uităm că puterea schimbării stă într-o coordonare unitară a acțiunilor noastre.
Pe voi cu ce gânduri vă găsesc aceste zile și cum percepeți schimbările? Mi-ar plăcea să îmi împărtășiți opiniile voastre în comentarii. Multă sănătate și liniște tuturor!
Sursa foto: Miguel Á. Padriñán
