Arhitectura este, înainte de toate, o meserie complexă, tehnică și creativă totodată, iar parcursul unui arhitect nu este niciodată perfect liniar. Uneori suntem expresivi, alteori ne retragem în lumea propriilor idei. Uneori ne vine inspirația de la sine, alteori ne documentăm zile în sir pentru a o găsi. În unele perioade creăm intens, iar în altele ne pregătim chiar și luni la rând pentru a fi capabili de a crea ceva de valoare.
Pentru mine, ultimii 2 ani au fost anii de „retragere”, ani în care am considerat prioritar să acumulez cunoștințe, ca mai apoi să pot da mai departe ceva mai bun decât până acum. Am elaborat peste 20 de proiecte de arhitectură, urbanism și design interior, am scris un curs de design interior, ajutând peste 150 de cursanți să aibă o înțelegere mai bună a mediului construit și să pună bazele unei cariere în domeniu. Totodată, acești doi ani au fost anii de stagiu, în urma cărora am ajuns, în cele din urmă, arhitect cu drept de semnătură. Despre toate aceste lucruri îmi doresc să vă povestesc, în viitoare articole.
După ce închei o perioadă dificilă sau un proiect solicitant, pornirea firească este fie să iei o pauză, fie să treci mai departe. Însă cel mai util ar fi să ne acordăm un scurt timp de gândire și autoevaluare, să realizăm ce am învățat din experiența respectivă și cum am fi putut proceda mai bine. Prin urmare, după acești 2 ani am simțit nevoia să reevaluez procesul pregătirii mele și să găsesc soluții la 2 mari dileme ale tinerilor arhitecți:
- Te pregătește facultatea cu adevărat pentru viața profesională? Cum am putea schimba programa universitară pentru a deveni mai relevantă pentru mediul de lucru actual?
- Este stagiul util cu adevărat sau e doar o procedură care ne limitează? Cum am putea îmbunătăți acest proces de formare?
Din propria experiență, pot spune cu siguranță că nici pregătirea universitară, și cu atât mai puțin procedurile de stagiu nu au avut contribuția majoritară la ceea ce sunt astăzi – atât din punct de vedere uman, cât și profesional. Iată, în schimb, ceea ce a contat cu adevărat:
Prezența online
Cu 10 ani în urmă, elevă de liceu fiind, am început acest blog, cu desene, articole, informații despre artă și arhitectură – atât cât puteam face în momentul respectiv. Acest lucru a ajutat enorm pe parcurs: mi-a dat o voce, mi-a dat curaj și am regăsit printre cititori atât viitori prieteni dragi, cât și clienți pentru proiectele de arhitectură, artă și design.
Lucrul în propria firmă:
Cu 5 ani în urmă depuneam actele pentru deschiderea propriei firme de proiectare și design, OMNIA. Eram doar o studentă în anul 4 de facultate și mulți ar fi zis că e prea devreme, dar am îndrăznit să cred că ceea ce acumulasem până atunci și dedicația de a munci oricât era nevoie vor fi îndeajuns pentru a aduce ceva de valoare oamenilor din jur.
Încrederea oamenilor
Foarte important de menționat este că aceste două lucruri nu ar fi avut niciun rezultat fără oamenii care au avut încredere și respect pentru mine cât să îmi citească articolele sau să îmi încredințeze proiectele lor. Nu pot spune cât de mult valorează pentru noi ca societate sprijinul și încrederea pe care o acordăm tinerilor care își dau silința în domeniul lor. Din punctul meu de vedere este temelia oricărei viitoare evoluții.
Concluzia mea, pe scurt, este că să aștepti 6 ani de facultate și încă (minim) 2 ani de stagiu ca să poți face ceva relevant profesional este enorm de mult și o mare nedreptate pentru anii nostri de tinerețe, ani de maxim energie și potențial. Și mai cred că este timpul ca ceva să se schimbe aici, înspre bine.
De aceea, în cadrul Novembarh 2023, am propus să configurăm un altfel de start profesional, ArhiSTART – un start în care studenții și tinerii arhitecți să își găsească resursele proprii de a profesa, fără să mai aștepte diplome, drepturi sau vreo altă validare oficială – care, în absența încrederii în sine și a muncii practice, e posibil să nu vină niciodată.
Vin la Novembarh pentru că, odată ce am depășit pragul stagiului, simt că pot să ajut.
Pentru că nu e normal ca studenții arhitecți, după o muncă enormă și îndelungată, să se simtă descurajați, dezorientați și lipsiți de competențe.
Pentru că îmi doresc ca stagiul să fie cu adevărat ceva relevant, util și clar reglementat, nu o limitare și o sursă de abuzuri.
Și pentru că am încredere în colegii mei de echipă, pe care îi cred adevărate exemple de urmat, și al căror parcurs profesional este dovada că SE POATE.
Ne vedem sâmbătă, pe 25 noiembrie 2023!
