Perioadele de schimbare sunt prolifice dezbaterilor și ne inspiră să ne gândim mai mult la semnificațiile lucrurilor din jurul nostru și la noi direcții de evoluție. Unde am fost până acum și către ce vom tinde mai departe? Cum poți avea certitudinea că o alegere făcută astăzi va aduce rezultatul sperat?
Avem de luat decizii în fiecare zi, fie că sunt aspecte minore, justificate doar de un context sau o intuiție de moment, fie că sunt decizii care ne influențează întreaga viață și care au în spate ani de zile de pregătire. Oricum ar fi, un orizont larg de cunoștințe ne ajută să putem vedea lucrurile mai obiectiv.
Romanele distopice ne dau posibilitatea de a vedea scenarii alternative de viață și oferă un răspuns la întrebarea pe care fiecare din noi ne-o punem la un moment dat: ce ar fi dacă…? Astăzi, vă propun să explorăm Minunata lume nouă, roman de Aldous Huxley, publicat în 1932.
Construirea noii societăți
Lumea ilustrată de roman este, la prima vedere, o lume mai bună, mai liniștită, în care oamenii își găsesc locul și satisfacția. Nimic nu vine însă fără un sacrificiu, iar Statele Unite ale Lumii, sub deviza Comunitate, Identitate, Stabilitate, aleg să sacrifice liberul arbitru. Condiționați încă din momentul conceperii, oamenii trăiesc într-o armonie statică, acceptându-și locul și rolul în câmpul muncii și în viața socială.
„ Noi nu vrem să ne schimbăm. Fiecare schimbare reprezintă o amenințare la adresa stabilității. Iată un motiv în plus pentru care aplicăm cu atâta zgârcenie noile invenții.”
Acest nou tip de societate contrazice multe din valorile fundamentale ale societăților tradiționale și ale religiilor, fiind de fapt un răspuns ipotetic la abuzurile petrecute în aceste medii de-a lungul istoriei:
„ (…) nu poți face tragedii fără instabilitate socială. Dar acum lumea e stabilă. Oamenii sunt fericiți; capătă ceea ce vor și nu cer niciodată ceea ce nu pot căpăta. Sunt înstăriți; trăiesc în siguranță; nu se îmbolnăvesc niciodată; nu se tem de moarte; voioși, nu le pasă de patimi și de bătrânețe; n-au mame și tați care să-i necăjească și să-i sâcâie; n-au soții, ori copii, ori iubiți și iubite care să le stârnească sentimente puternice; sunt condiționați în așa fel încât practic nu pot să se poarte decât așa cum trebuie. Și dacă ceva nu e în regulă, au la dispoziție soma.”
„(…) civilizația n-are câtuși de puțin nevoie de noblețe sau eroism. Chestiile astea sunt doar simptome ale ineficacității politice. Într-o societate ca a noastră, nimeni nu are prilejul de a deveni nobil sau erou. Pentru ca să se nască un asemenea prilej, ar trebui să se destabilizeze de tot situația. Acolo unde sunt războaie, unde oamenii sunt dezbinați în convingerile sau atașamentele lor, unde apar ispite cărora trebuie să li se împotrivească, lucruri îndrăgite care trebuie obținute ori apărate prin luptă – acolo, evident, capătă oarecare sens noblețea și eroismul. Dar azi nu avem deloc războaie. Și se iau cele mai mari precauții pentru a-i împiedica pe oameni să se îndrăgostească prea tare de cineva. Nu mai există dezbinări în materie de convingeri sau atașamente; ești condiționat astfel încât să nu poți să nu faci ceea ce trebuie.”
Revoluția industrială și societatea de consum
Noua formă de organizare se naște ca urmare a progresului tehnic și științific, început odată cu Revoluția industrială. În fapt, vizita lui Aldous Huxley în SUA și producția de serie implementată pentru prima dată de Henry Ford l-au inspirat pe autor pentru scrierea acestui roman. Astfel, locul lui Dumnezeu este luat în roman de Ford, văzut ca un creator al lumii noi, o lume în care producția de serie ajunge să fie implementată, în spiritul eficienței și stabilității, chiar și în cazul ființelor umane.
„Mă interesează adevărul, îmi place știința. Dar adevărul e o amenințare, iar știința e un pericol public. E la fel de periculoasă pe cât a fost de benefică înainte. Ne-a oferit echilibrul cel mai stabil din întreaga istorie a omenirii. (…) Dar nu-i putem îngădui științei să ducă de râpă toată treaba bună pe care am făcut-o. Tocmai de aceea îi limităm cu grijă aria cercetărilor. (…) Noi nu-i putem permite științei să se ocupe de altceva decât de problemele cele mai imediate ale momentului. Toate celelalte studii sunt descurajate cu multă grijă și sârguință.”
„ Cunoașterea era binele cel mai înalt, adevărul constituia valoarea supremă; tot restul era secundar și subordonat lor. Dar, într-adevăr, încă de pe atunci ideile începeau să se schimbe. (…) Schimbarea era cerută de producția de masă. Fericirea universală face să se învârtească mereu roțile; adevărul și frumusețea n-o pot face. Și, bineînțeles, de câte ori masele puneau mâna pe puterea politică, ceea ce conta era fericirea, mai degrabă decât adevărul și frumusețea.”
Din punct de vedere economic, se încurajează dependența de consum. Se promovează forme de distracție consumatoare de resurse, cele care implică tehnologia. Oamenii sunt îndepărtați de natură și stimulați să o considere plictisitoare, pentru că aceasta nu contribuie la economie. De asemenea, repararea obiectelor este văzută ca o sărăcire, soluția bună fiind achiziția de noi bunuri și aruncarea celor vechi.
Creșterea și educația copiilor
Pentru a aduce performanțele tehnologice și la nivelul societății, noua lume desființează concepte precum familie, căsătorie, părinți și copii, conceperea și creșterea ființelor umane făcându-se în cadrul unor instituții specializate. Echilibrul social este asigurat prin producerea de invizi condiționati genetic să aparțină unei anumite categorii: de la Alfa (indivizi superiori, capabili de muncă intelectuală de înaltă calificare), apoi Beta, Gama, Delta, până la Epsilon (indivizi degenerați, destinați muncilor cele mai de jos). Aceasta are loc în Centrele de incubație și condiționare. Un instrument major al stabilității sociale îl reprezintă bokanovskificarea – procedeu ce permite divizarea multiplă a unui ovul, rezultând gemeni identici care pot fi folosiți eficient ca mână de lucru.
„Omul crede în anumite lucruri pentru că a fost condiționat să le creadă. Descoperirea unor rațiuni greșite ale lucrurilor pe care le crezi, din alte rațiuni greșite – asta înseamnă filosofia. Oamenii cred în Dumnezeu pentru că au fost condiționați să creadă în el.”
După naștere, copiii sunt condiționați prin himnopedie, formându-și astfel principiile morale conforme cu lumea din care vor face parte. Sentimentele, văzute ca motiv de instabilitate socială, sunt abolite, promovându-se în schimb relații carnale, de scurtă durată și lipsite de atașament și apartenență. În ultimă instanță, pentru nemulțumirile de moment ale oamenilor este încurajat consumul de soma – un drog perfect, ce oferă pe loc o evadare din realitate, fără riscuri majore asupra sănătății.
Cultura
Singura legătură a noii societăți cu cele din trecut o reprezintă rezervațiile de „sălbatici” – oameni nesupuși condiționării, care se reproduc în mod natural și cresc în triburi. Ei reprezintă o curiozitate pentru oamenii „civilizați”, iar momentul în care un cuplu merge să viziteze o astfel de rezervație reprezintă un punct de cotitură în evoluția narativă a romanului. Începe astfel o paralelă între evoluția naturală și civilizația condiționată.
În acest context, apariția unui volum din Operele complete ale lui Shakespeare în mâinile unui „sălbatic” ne arată că abandonarea culturii înalte în favoarea unei culturi de masă poate altera definitiv percepția și capacitatea oamenilor de a înțelegere lumea.
„ Dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru stabilitate. Trebuie să alegi între fericire și ceea ce pe vremuri oamenii numeau „artă superioară”. Pe aceasta noi am sacrificat-o.”
„ Adevărata fericire pare întotdeauna palidă și sordidă în comparație cu supracompensațiile chinurilor și mizeriei sufletești. Și, bineînțeles, stabilitatea nu e nici pe departe atât de spectaculoasă ca instabilitatea. Iar mulțumirea nu are nimic din strălucirea și splendoarea unei lupte eficace împotriva nenorocirii, n-are nimic din pitorescul unei înfruntări cu ispita sau al unei prăbușiri fatale adusă de patimă și îndoială. Fericirea nu e niciodată măreață.”
„Ce rost mai are adevărul, sau frumusețea, sau cunoașterea, când de jur împrejurul tău explodează bombe bacteriologice? Atunci a trebuit să fie întâia oară controlată știința – după Războiul de nouă ani. Atunci s-au arătat oamenii dispuși să li se controleze până și poftele. Totul pentru o viață liniștită. Și de atunci încoace nu facem decât să controlăm. Bineînțeles că adevărul a avut de suferit. Dar fericirea a avut numai de câștigat. Nu poți căpăta totul pe gratis. Fericirea are și ea un preț, care trebuie plătit.”
Concluzii
În urma acestei lecturi, ne putem gândi la schimbările care se produc treptat la nivelul societății și unde ne pot duce ele. Dar, mai ales, putem reveni asupra importanței culturii și tradițiilor – întrucât ele păstrează esența civilizației noastre și capacitatea de a regăsi un sens în ceea ce ne înconjoară.
Pus față în față cu scenariul minunatei lumii noi, „sălbaticul”, personajul cel mai apropiat de felul de a fi al oamenilor din lumea noastră, face o alegere fermă:
„ – Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate. Vreau păcatul.
– De fapt, dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit. (…)”
– Mă rog, fie și așa!”