Încep astăzi o nouă categorie de articole, “Reviews”, în care voi prezenta impresii de lectură și citate din operele mele preferate. Pentru că autenticitatea exprimării ține și de limba în care am facut cunoștință cu o anumită operă, voi scrie și review-urile în limba respectivă. Astfel, vă invit să începem prin a împărtăși câteva impresii despre cartea scrisă de Alain Botton, “Arhitectura fericirii” apărută în limba română la Editura Vellant în anul 2009, traducere de Ema Stere.
Pentru sensibilitatea analizei și tematica abordată, Alain de Botton este unul din autorii mei preferați. În cărțile sale regăsim subiecte culturale și istorice formulate într-o manieră accesibilă care ne determină, oricât de prinși am fi de activitățile cotidiene, să medităm câteva momente la stilul nostru de viață, la relațiile cu cei din jur, la semnificația lucrurilor din viața noastră sau, în cazul acestei cărți, la sensul arhitecturii și influența pe care ea o poate avea asupra oamenilor.
“Conceptul de acasă și cel de frumusețe nu sunt neapărat legate între ele; numim acasă orice loc care reușește să ne ofere într-un mod mai consistent adevărurile importante pe care lumea largă le ignoră sau de care eurile noastre neatente și nehotărâte se agață cu dificultate. Construim așa cum scriem: pentru a ține socoteala lucrurilor care contează pentru noi.”
“In esență, operele de design și arhitectură ne vorbesc despre modul de viață care s-ar potrivi înăuntrul și in jurul lor (…) Ne oferă viziuni ale fericirii.”
Dupa cum scriam mai demult într-un articol, casa fiecăruia din noi reprezintă un autoportret, nu atât la început când o decorăm, cât într-o zi oarecare, atunci când fiecare obiect pe care îl vedem în jur spune povestea unui stilului nostru de viață și a preocupărilor zilnice. Dispunerea oarecum haotică a obiectelor oferă o imagine plină de viață, un cadru din filmul existenței cotidiene. Arhitectura fericirii este una din acele cărți care ne inspiră să apreciem și să reevaluăm lucrurile aparent mărunte care alcătuiesc existența noastră de zi cu zi, lucruri care devin parte din obișnuință și pentru care treptat ne pierdem entuziasmul.
“In formă pură, impulsul arhitectural pare să fie legat de dorul de a comunica și de a comemora, un dor de a ne exprima în fața lumii altfel decât prin cuvinte, prin limbajul obiectelor, al culorilor și al cărămizilor: o ambiție de a le arăta celorlalți cine suntem și, totodată, de a ne aminti nouă înșine cine suntem.”
“Credința în semnificația arhitecturii se bazează pe ideea că, în bine și în rău, suntem oameni diferiți în locuri diferite și pe convingerea că sarcina arhitectului e să ne redea persoana care am putea fi, în mod ideal.”
“Arhitectura poate să conțină mesaje morale, însă nu are puterea de a le pune în aplicare. Oferă sugestii, în loc să facă legi. Ea nu ne ordonă, ci ne invită să îi împărtășim spiritul, dar nu poate evita încălcarea acestui spirit.”
Autorul trece în revistă istoria arhitecturii și problematica stilurilor, analizează construcții celebre și expune câteva din virtuțile care determină frumusețea unei clădiri. De asemenea, se pune întrebarea care e rolul arhitecturii, dacă investiția considerabilă pe care o cere o clădire e justificată de beneficiile pe care ea ni le ofera. Răspunsul dat în carte este că, oricât de frumos ar fi un obiect de arhitectură, acesta nu are decât o acțiune limitată asupra stării noastre interioare, în masura în care suntem dispuși să receptăm mesajul ei estetic. O construcție frumoasă nu garantează calitatea morală a oamenilor care o locuiesc, însă virtuțile acesteia rămân la vedere pentru oricine are dorința si deschiderea să le vadă.
“A proiecta înseamnă a te forța să dez-înveți ceea ce știi deja, să desfaci cu răbdare mecanismele din spatele reflexelor umane.”
“Locurile pe care le numim frumoase sunt opera acelor puțini arhitecți care au avut umilința de a-și cerceta cum se cuvine dorințele proprii și tenacitatea de a-și traduce senzațiile volatile de bucurie în planuri logice: o combinație care le-a permis să creeze ambianțe prin care ne satisfac nevoi despre a căror existență nici măcar nu eram conștienți.”
Proiectarea presupune deschidere față de context, față de oamenii cărora se adresează proiectul. Arhitectura de calitate presupune o bună autocunoaștere, dar și puterea de a te detașa de propriile convingeri atunci când situația dată necesită o abordare diferită.
“Avem datoria să ne asigurăm că niciuna dintre casele noastre nu va fi inferioară pământului virgin pe care l-a înlocuit. Le-o datorăm câmpurilor, viermilor și copacilor sacrificați pentru aceste clădiri, ce trebuie să ne reprezinte cu promisiunea celei mai înalte și mai inteligente forme de frumusețe.”
Cu acest mesaj încheie Alain de Botton meditația sa despre arhitectură, aducând față în față imaginea atemporală a naturii și creația umană fragilă, efemeră și adesea tratată superficial. Rămâne responsabilitatea fiecărui arhitect de a-și pune problema valorii creației sale, impactul proiectelor care, chiar la o scară mică, schimbă o parte din imaginea lumii și creează un precedent pentru arhitectura din viitor.
Arhitectura fericirii este o lectură binevenită oricui, atât celor aflați la început de drum în studiul arhitecturii, cât și celor care profesează deja în domeniu. Este o carte care abordeaza sensibil istoria arhitecturii și problemele arhitecturii contemporane, valorile clădirilor care ne înconjoară și impactul pe care acestea îl au, în cele din urmă, asupra întregii societăți.
