Dar, câteodată, deși visezi la imposibil, vei vedea ca “niciodată” e imaginar
Căci uneori nu știi ce va urma, deci niciodată nu e totul clar.
Viitorul e viitor, prezentul nu se poate estima decât ca o secundă,
Iar dacă trecutul a trecut, e doar o melodie fără note, e doar o figură fără umbră…
De cum deschidem ochii spre o nouă zi, pare că întreg universul ne surâde. Zâmbim larg, în fața libertății unei noi zile croite după visele noastre. Soarele abia s-a ivit, reflexia îi sclipește la fereastră, ne stingherește văzul încă nedefinit după ieșirea din lumea viselor. Vedem însă toată frumusețea acestui nou început… Încă devreme, ne ridicăm curajoși spre o nouă zi pe care ne-o vom zugrăvi în propriile tonuri.
La orice drum pornim mai întâi cu spiritul – prin vis. Cand începem a crede în realitatea acestuia, visul nostru devine, dintr-o schiță de gânduri, o opera de artă din forme și culori. Astfel, începem să trăim aievea realitatea propriilor gânduri…
Avem șansa unui nou început cu fiecare nouă clipă care ne deschide calea către viitor. Viitorul nostru e visul clipelor prezente, aspirația ce se ascunde în spatele unei stări concrete. Ne construim viitorul din gândurile și iluziile ce le purtăm în suflet chiar în acest moment. Timpul, unidirecțional, impasibil față de stările noastre subiective precum regrete sau amintiri, ne apare totuși ca o succesiune periodică de fenomene naturale și cosmice. Timpul pare ca își revine întotdeauna la formele imprimate în tiparul legilor universale. Când negura nopții cuprinde orizontul, putem avea totuși aspirația unui nou răsărit de soare. Când încă un an se deschide în istoria vieții noastre, devenim conștienți de cei ce au trecut și cei care vor urma. Când o nouă lună începe să își scrie propria poveste, ne gândim să-i oferim acestui penel magic întâmplări memorabile. Adesea însă, zilele ce își însușesc periodicitatea firească sub forma unei rutine convenționale trec, parcă, pe lângă noi. Pentru a înfrunta trecerea timpului cu triumful unor fapte memorabile trebuie să avem curajul de a ne clădi viitorul conform propriilor visuri.
Început de lună… De fapt, doar începutul unei noi clipe, în care putem fi ceea ce ne dorim. Trecutul, în fond, este ceva fictiv, căruia îi dăm un potențial anume doar când îl conștientizăm sau reamintim. El e lumea apusă a gândurilor noastre – lume de iluzii. Propria noastra piesă de teatru. Nu suntem altceva decât actori în teatru vieții, iar realitatea noastră concretă este doar o scenă a cărui scenariu se cerne din gândurile care ne definesc momentul prezent.
Fereastra-i larg deschisă și-n depărtare totu-i neclar, nedefinit…
Te uiți atent și-ncerci să lamurești misterul ce se-ascunde-n infinit.
Cu gândul ce iți zboară ca frunza în voia adierii vânturilor,
Din fire de nisip fin și mărunt va aparea furtuna gândurilor.