Râul Dâmbovița reprezintă o delimitare a două zone cu o istorie marcată în mod radical diferit de perioada comunistă. În zona studiată, malul nordic reprezintă zona centrală rămasă de dinaintea intervențiilor comuniste, cuprinzând numeroase clădiri reprezentative pentru Bucureștiul de sfârșit de secol XIX – început de secol XX. Malul sudic, în schimb, a suferit schimbări majore în anii 80, țesutul urban existent căzând pradă ambițiilor dictatorului de a face noul centru civic al orașului.
Printre demolările și strămutările care au afectat pentru totdeauna priveliștea malului sudic, am regăsit, chiar vis-a-vis de primărie, o rămășiță din cartierul Uranus, păstrată în spatele unei cortine de blocuri. Și astfel, apare ocazia de a crea o punte – între trecutul mai îndepărtat spre care privim admirativ, trecutul recent rămas încă îndoielnic și viitorul care, în cele din urmă, le va reconcilia pe amândouă. Un muzeu, un loc de rememorare, o trecere între două locuri și două istorii, care se deschide către spațiul public din jurul primăriei, păstrează tăcerea pentru Memorialul Holocaustului și privește, alături de expoziții, și viața orașului.
