Cel de-al doilea proiect din anul II consta intr-o locuinta unifamiliala, cuplata la calcan, pe un teren aflat in Bucuresti, facand parte din Parcelarea Calarasilor (zona Piata Muncii).
Doua coordonate fundamentale luate in calcul pe parcursul proiectului au fost caracterul locului si semnificatia locuirii individuale.
A sta la casa inseamna, totodata, a sta la curte. Semnificatia acestui tip de locuire este o legatura mai stransa cu exteriorul, o apropriere a acestuia. Daca pentru un apartament de bloc, curtea va fi mereu afara, pentru o casa, curtea este parte din ea. Intr-o oarecare masura, acel afara devine inauntru. Gradina ta. Coltul tau de natura. Copacul la umbra caruia te poti adaposti de o zi torida. Poteca marginita de flori si zgomotul portii care te intampina seara…
Cum se resimte insa aceasta curte, care este infatisarea ei? In zona, in special pe timpul verii, vegetatia formeaza o bariera vizuala puternica, imbracand imaginea caselor cu verdele frunzelor. Insa terenurile sunt mici si nevoile interioarelor spatioase sunt in defavoarea curtilor, care raman adesea doar niste resturi.
Prin urmare, a sta la casa presupune a avea o curte, iar curtea inseamna deschidere catre vegetatie si lumina. De aceea, am ales sa proiectez o casa-gradina, in care aceasta legatura sa fie resimtita de la fiecare nivel, in care fiecare incapere sa se deschida catre curte, din dorinta de a sterge bariera rigida dintre interior si exterior.
Transformarea vegetatiei cataratoare in element de arhitectura se face atribuindu-i rolul deja existent in imprejurimi: acela de opacizare, de bariera vizuala, de filtru. Insa, datorita perforatiilor zidurilor, ea nu se limiteaza la acoperirea unui zid, ci poate fi resimtita din interior, “invadandu-l” si oferindu-i astfel o legatura directa cu natura.
Casa este structurata pe 3 niveluri, parterul fiind destinat zonei de zi, in timp ce etajele cuprind zona de noapte. Atat dormitoarele copiilor, cat si cel matrimonial sunt compuse dintr-o “camera interioara” si o “camera exterioara” – o gradatie a spatiilor, in care exteriorul devine el insusi inauntru.
Spatiile servante sunt amplasate in zona calcanului, lasand o suprafata generoasa spatiilor de locuit. Acest fapt induce imaginea “dizolvarii” calcanului, intr-o trecere de la zidul plin, impenetrabil, catre peretele exterior perforat si vegetatia care il imbraca, intr-o incercare de a-si reintra in drepturi.
